Budo- Definitii si idei fundamentale

In data de 11 Decembrie 2005 inaugurarea Consiliului SUA al Artelor Martiale Japoneze din Statele Unite s-a tinut in Los Angeles, California, SUA. Textul ce urmeaza este un rezumat al sintezei discursului emis de Hidetaka Nishiyama organizatorul Federatiei Internationale de Karate Traditional pentru acest eveniment. De-a lungul secolelor, Budo a avut drept scop dezvoltarea sistemelor artelor martiale care nu depind de puterea fizica ci mai degraba de tehnicile fizice si psihologice care ridica la capacitatile maxime energia si puterea individului. Antrenamentul prin budo mareste puterea mentala a individului, morala si spirituala de o maniera in care pur si simplu practicantii artelor martiale inving adversarul fara nici o confruntare fizica. Budo este baza disciplinelor fizice ce garanteaza victoria fara a recurge la forta. Istoria dezvoltarii Budo

In Japonia, razboaiele civile au izbucnit dupa Revolutia Tengyo in anii 1940 i.Hr. In timpul perioadelor de conflicte interne au fost adoptate cateva din tehnicile de lupta, incluzand echitatia, tragerea cu arcul, folosirea naginatei, maiestria sabiilor, a sulitelor si lupta corp la corp. Aparitia armelor de foc in 1543 au ridicat evolutia sistemelor de lupta. Lemnul traditional lacuit si armura din piele devenisera invechite si fara asemenea costume grele, razboinicii au putut folosi tehnici rapide si sofisticate in lupta mana-cu-mana. La inceputul secolului al XVII-lea, Iegasu Tokugawa a infiintat un guvern unificat in Japonia, acolo unde dupa ce s-au evitat razboaie serioase pentru cativa 250 de ani. In vreme ce tehnicile japoneze de lupta s-au dezvoltat la origine pentru lupta de grup, de-a lungul shogunatului Tokugawa ele au fost studiate ca o forma de lupta individuala. Expertii distinsi ai sistemelor variate de lupta au fondat inalt dezvoltate tehnici care exploatau nu numai puterea musculara dar si strategii mentale si fizice si tehnici in cadrul unor regimuri de antrenament sistematic organizate. Ca rezultat, aceste inmagazinari de cunostiinte au evoluat in diferite scoli de arte martiale. Aceste tehnici de lupta au fost aplicate apoi educatiei de baza in principal pentru familii de samurai, in timp ce beneficiile antrenamentelor de arte martiale au fost studiate in campuri academice variate. In timpul erei Kanyei(1624-1643) discipolii religiosi si-au directionat atentia catre avantajele spirituale ale artelor martiale considerate filozofie. Confucianistii au considerat artele martiale ca o modalitate de a pregati oameni care sa aduca o contributie in ridicarea unei natiuni puternice. Cercetatorii medicali au descoperit valoarea antrenamentelor artelor martiale ca o forma de educatie fizica. Abordarile academice au devenit o parte a studiului artelor martiale. In timpul acestui proces, artele martiale au devenit mai mult decat insumarea tehnicilor acestora. Au fost perfectionate inspre calea (DO) sa completeze caracterul uman prin studiul tehnicilor de lupta (BU). In acest moment, artele martiale s-au dezvoltat ca un fenomen cultural.

Budo ca arta Tehnicile de Budo sunt executate cand “kyo” – fluctuatiile necontrolate mentale si fizice ale individului - se intampla in concordanta cu un adversary intre miscari. Aceasta deschide oportunitatea pentru interceptare care poate fi realizata de catre cineva antrenat sa simta asemenea momente. Pentru a prinde aceasta mica fereastra de oportunitate si a aplica o tehnica, cineva trebuie sa elimine toate miscarile inutile. Puterea pentru o tehnica efectiva trebuie sa fie generata de catre o miscare pe cat posibil de mica. Miscari perfecte si sofisticate care intrunesc aceste conditii sunt produsul unei aplicatii efective a insumarii de cunostiinte si indemanari, miscari care sunt recunoscute ca arta vazuta de catre public. Aristotel(383-322 i.Hr.) un filozof si biolog care a pus baza kinesiologiei a afirmat ca actul de creare a puterii inalte cu miscari marunte a fost intr-adevar o capodopera in forma si in concept. Budo si competitiile In vreme ce cateva scoli de Budo nu iau in considerare competitia, judo, kendo si karate au desfasurat competitii nationale si internationale. Printre sistemele Budo, Judo a devenit un eveniment olimpic tocmai de cand jocurile au fost sarbatorite in Tokyo – Japonia in 1964. In consecinta, competitiile majore de judo incluzand jocurile olimpice au fost televizate si au atras atentia considerabila a publicului. Pe de alta parte, unii oameni considera ca judo si-a pierdut bazele Budo. Judo a atras atentia oamenilor lumii pentru caracteristicile enigmatice Budo cum ar fi abilitatea unei persoane marunte de a arunca o persoana mult mai mare. Totusi cand competitiile de judo s-au adaptat cerintelor unui mediu sportiv, asemenea elemente misterioase s-au pierdut. Numarul in descrestere al practicantilor judo poate fi atribuit acestei pierderi. Sunt multe diferente intre Budo si competitiile sportive, unele fiind:

1.Sporturile competitive sunt in general intelese ca eliberatoare de energie fizica prin exercitiu sub reguli prescrise. In contrast, competitiile Budo isi au radacinile in “shiai”, o metoda de antrenament practicata din vremea stagiilor timpurii de dezvoltare Budo, ce nu implica “jocul” precum in sporturi. In lupta de antrenament, practicantii se lupta unul cu celalalt ghidandu-se dupa anumite repere (in mod, ocazional, intr-o lupta serioasa, pana cand unul din opozanti va muri). Scopul acestui antrenament este de a testa abilitatile unuia in timpul in care i se da oportunitatea de a invata tehnici fizice si mentale de la celalalt. Shiai plaseaza indivizii intr-o pozitie extrema, dandu-le practice posibilitatea de a alege una din cele doua situatii: a supravietui sau a muri. Acest plasament face experienta de predare si invatare mult mai eficienta in mod semnificativ. Prin competitiile sportive, atletii dezvolta capacitate mentale pozitive cum ar fi sentimentul reusitei, prieteniei s.a.m.d. pe cand practicantii Budo se bucura de un sentiment al recunostiintei in shiai care le asigura o oportunitate valoroasa de invatare.

2.Multe sporturi de competitie au diferite categorii precum sistemele de clase de greutate. Deseori un castigator este anuntat dupa un numar total de puncte acumulate pentru fiecare item. Aceste trasaturi sunt rezonabile pentru ca participantii sa se bucure de componenta de joc care da natura sporturilor. Pe de alta parte, intr-un meci de Budo, orice constrangere sau tehnica trebuie eliminate pentru ca toate sistemele Budo au fost dezvoltate initial pentru a infrange opozantul cat mai repede cu putinta astfel incat un luptator sa poata lupta impotriva atacurilor multiple pe un camp de batalie. Scopul final este de a distruge puterea opozantului cu o singura lovitura ce-i poate fi fatala. Acest principiu Budo contrasteaza considerabil cu competitiile sportive care includ variatii adaugate spre a face evenimentul mai agreabil. 3.Sporturile de competitie ajuta atletii sa elibereze energie inhibitionata. Acest aspect benefic ajuta in controlul stressului si este foarte bine apreciat. Pe de alta parte, in performanta Budo, acumularea de energie se simte imediat, moment in care corpul trebuie sa fie reincarcat imediat pentru a se intalni cu urmatorul oponent sau pentru a se confrunta cu un atac surpriza in orice aspect din viata cotidiana.(Aceasta actiune de reincarcare este cunoscuta sub numele de “zanshin” si este considerata un foarte important element Budo). 4.Asa cum s-a descris intr-un shiai, oponentul nu este un adversar ci se comporta ca un profesor profitand de oportunitatea de a testa abilitatile si indemanarile celuilalt. Din cauza aceasta, este necesara o eticheta adecvata atat etica si morala care sa nu fie omisa in niciun shiai. In comparatie cu acestea, bunele maniere in competitiile sportive denota respectul si prietenia fata de competitori care joaca sportul respective urmarind in acelasi timp regulile jocului. Asemenea maniere nu sunt elemente prescrise sau fortificate ca cele predate in Budo. 5.In competitiile sportive, regulile functioneaza ca o definitie a sportului in sine. In cazul lui Budo, regulile trebuie sa inglobeze componenta spirituala si abstractizarea tehnicilor (sofisticarea lor). Insumarea regulilor si regulamentelor potrivite pentru un sistem Budo este o provocare care poate fi dusa la bun sfarsit numai de catre practicantii cei mai de seama, care nu numai ca au inteles dar de asemenea si stapanesc pana la maiestrie atat spiritul cat si tehnicile acelui sistem. Doctorul Jigoro Kano, fondatorul Judo-ului modern si primul membru japonez al Comitetului Olimpic International, a fost cel care a vazut amenintarea in transformarea Budo-ului in competitie sportive. Dupa ce s-a intors din Stockholm acolo unde a lucrat ca director al primei echipe japoneze in 1912, el a observat ca “Judo va fi distrus daca devine un eveniment al Jocurilor Olimpice”. Cu aceasta recunoastere, doctorul Kano si-a aratat adanca intelegere a diferentelor intre competitiile sportive si shiai in sistemele Budo.

Interesul mondial pentru Budo Dupa al II-lea Razboi Mondial, Budo a captat rapid atentia publicului pe o scara internationala, in primul rand datorita trasaturilor nemaiintalnite in sporturile generale, dar si pentru ca a incurajat oamenii ce traiau sub rigori postbelice. Valorile Budo au fost intelese apoi astfel

1.Impresia ca Budo confera puteri misterioase care permit indivizilor mai mici sa invinga oponenti mai mari si mai puternici.

2.Budo a fost vazut ca un cultivator al spiritului pentru ca permitea oamenilor sa studieze metode cu care sa controleze un adversar fara a recurge la confruntarea fizica.

3.In vreme ce atletii sporturilor generale au exersat pentru ca sa-si depaseasca adversarii, obiectivul studierii Budo este de dezvoltare a sinelui insusi, indiferent de puterea fizica, varsta si gen. In vreme ce unele sisteme Budo desfasoara numeroase competitii, se estimeaza ca nu mai mult de 5% din practicanti sunt interesati de turnee. Se poate presupune, prin urmare, ca acesti practicanti se angajeaza in antrenamente nu pentru a deveni castigatori in competitie, dar pentru a cauta adevaratul spirit Budo si nu va fi interesat in antrenament daca sistemul Budo va fi pe urmele sporturilor cu riscul de a-si pierde calitatile initiale.

Bushido si Budo Bushi (traditia samurai) implica conceptul de soldat ereditar in cadrul societatii feudale japoneze. Pe timp de pace, un bushi servea ca ofiter general(?) pentru shogunat sau pentru un guvern de stat local. In vreme ce acesti soldati profesionisti studiau Budo, multi terminau numai nivelurile elementare, stapanind doar cateva tehnici de nivel inalt. Intre timp, nu numai soldatii bushi, dar si cetatenii de rand studiau Budo, unii ajungand sa stapaneasca niveluri de indemanare cu adevarate inalte. Pentru ca Budo este o arta fizica potrivita pentru oricine care urmareste implinirea potentialului sau uman prin antrenament consistent in artele martiale, nu se afla in stransa legatura cu Bushido.

        Articolul original        http://www.itkf.org/budo.html